Nonviolența a fost folosită ca instrument de schimbare încă de dinainte de vremea lui Hristos până în urmă cu doar un an, iar iată doar treizeci de exemple globale și istorice de acțiuni nonviolente care au obținut rezultate reale:
494 î.Hr. -- Plebeii Romei s-au retras din oraș și au refuzat să lucreze zile întregi pentru a corecta nemulțumirile pe care le aveau împotriva consulilor romani.
1765-1775 d.Hr. -- Coloniștii americani au organizat trei campanii majore de rezistență nonviolentă împotriva stăpânirii britanice (împotriva Stamp Acts din 1765, Townsend Acts din 1767 și Coercive Acts din 1774) care au dus la independența de facto a nouă colonii până în 1775.
1850-1867 -- Naționaliștii maghiari, conduși de Francis Deak, s-au angajat în rezistența nonviolentă la stăpânirea austriacă, recâștigând în cele din urmă autoguvernarea pentru Ungaria, ca parte a unei federații austro-ungare.
1905-1906 -- În Rusia, țăranii, muncitorii, studenții și inteligența s-au angajat în greve majore și în alte forme de acțiune nonviolentă, forțându-l pe țar să accepte crearea unei legislaturi alese.
1913-1919 -- Demonstrațiile nonviolente pentru dreptul de vot al femeilor în Statele Unite au dus la adoptarea și ratificarea amendamentului constituțional care garantează femeilor dreptul de vot.
1920 -- O tentativă de lovitură de stat condusă de Wolfgang Kapp împotriva Republicii Weimar Germania a eșuat când populația a intrat în grevă generală, refuzând să-și dea acordul și cooperarea noului guvern.
1923 -- În ciuda represiunii severe, germanii au rezistat ocupației franceze și belgiene a Ruhrului, făcând ocupația atât de costisitoare din punct de vedere politic și economic încât forțele franceze și belgiene s-au retras în cele din urmă.
Anii 1920-1947 -- Mișcarea de independență a Indiei condusă de Mohandas Gandhi este unul dintre cele mai cunoscute exemple de luptă nonviolentă.
1933-45 -- De-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, au existat o serie de grupuri mici și de obicei izolate care au folosit tehnici nonviolente împotriva naziștilor cu succes. Aceste grupuri includ Trandafirul Alb și Rezistența Rosenstrasse.
1940-43 -- În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după invazia Wehrmacht-ului, guvernul danez a adoptat o politică de cooperare oficială (și de obstrucție neoficială), pe care a numit-o „negociere sub protest”. Îmbrățișată de mulți danezi, rezistența neoficială a inclus producția lentă, celebrarea emfatică a culturii și istoriei daneze și mocirle birocratice.
1940-45 -- În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nesupunerea civilă norvegiană a inclus prevenirea nazificării sistemului educațional din Norvegia, distribuirea de ziare ilegale și menținerea distanței sociale (un „front de gheață”) față de soldații germani.
1940-45 -- Acțiune nonviolentă pentru salvarea evreilor de la Holocaust din Berlin, Bulgaria, Danemarca, Le Chambon, Franța și în alte părți.
1944 -- Doi dictatori din America Centrală, Maximiliano Hernandez Martinez (El Salvador) și Jorge Ubico (Guatemala), au fost înlăturați ca urmare a insurecțiilor civile nonviolente.
1953 -- Un val de greve în lagărele sovietice de muncă a dus la îmbunătățirea condițiilor de viață ale prizonierilor politici.
1955-1968 -- Folosind o varietate de metode nonviolente, inclusiv boicotarea autobuzelor, boicoturile economice, demonstrațiile masive, marșurile, sit-in-urile și plimbările pentru libertate, mișcarea pentru drepturile civile din SUA a câștigat aprobarea Actului pentru drepturile civile din 1964 și a Legii privind drepturile de vot din 1965.
1968-69 -- Rezistența nonviolentă la invazia sovietică a Cehoslovaciei a permis regimului Dubcek să rămână la putere timp de opt luni, mult mai mult decât ar fi fost posibil cu rezistența militară.
Anii 1970 și 80 -- Mișcările de putere antinucleară din SUA au avut campanii împotriva pornirii diferitelor centrale nucleare în SUA, inclusiv Diablo Canyon din California Centrală.
1986-94 -- Activiștii americani rezistă relocarii forțate a peste 10.000 de oameni tradiționali Navajo care trăiesc în nord-estul Arizonei, folosind Cererile de genocid, unde au cerut urmărirea penală a tuturor celor responsabili de relocarea pentru crima de genocid.
1986 -- Mișcarea „puterii populare” din Filipine a doborât dictatura opresivă Marcos.
1989 -- Luptele nonviolente pentru a pune capăt dictaturilor comuniste din Cehoslovacia în 1989 și din Germania de Est, Estonia, Letonia și Lituania în 1991.
1989 -- Lupta de solidaritate din Polonia, care a început în 1980 cu greve pentru a susține cererea unui sindicat liber legal și s-a încheiat în 1989 cu sfârșitul regimului comunist polonez.
1989 -- Luptele nonviolente au dus la sfârșitul dictaturilor comuniste în Cehoslovacia în 1989 și în Germania de Est, Estonia, Letonia și Lituania în 1991.
1990 -- Protestele nonviolente și rezistența în masă împotriva politicilor de apartheid din Africa de Sud, inclusiv o mișcare internațională masivă de dezinvestire, în special între 1950 și 1990, doboară apartheid în 1990. Nelson Mandela, liderul Congresului Național African, este ales președinte al Africii de Sud în 1994, după ce a petrecut 27 de ani în închisoare.
1991 -- Necooperarea și sfidarea au învins lovitura de stat sovietică „dură” de la Moscova.
1996 -- Mișcarea de înlăturare a dictatorului sârb Slobodan Milosevic, care a început în noiembrie 1996, cu sârbii conducând zilnic parade și proteste în Belgrad și în alte orașe. La acea vreme, însă, democraților sârbi le lipsea o strategie de a apăsa asupra luptei și nu au reușit să lanseze o campanie de doborare a dictaturii Milosovic. La începutul lui octombrie 2000, mișcarea Otpor (Rezistență) și alți democrați s-au ridicat din nou împotriva lui Milosevic într-o luptă nonviolentă atent planificată.
Din 1999 până în prezent -- Protestele populare ale puterii corporative și ale globalizării încep cu protestul OMC de la Seattle din Seattle, 1999. Acesta este ceea ce a stabilit tendința pentru mișcarea Occupy, care este încă în viață.
2001 -- Campania „People Power Two” îl înlătură pe președintele filipinez Estrada la începutul anului 2001.
2004-05 -- Poporul ucrainean își reia democrația cu revoluția portocalie.
Din 2010 până în prezent -- Revoltele nonviolente ale Primăverii arabe au ca rezultat înlăturarea dictaturilor din Tunisia și Egipt și luptele continue în Siria și alte țări din Orientul Mijlociu.
COMMUNITY REFLECTIONS
SHARE YOUR REFLECTION
8 PAST RESPONSES
Some other examples of nonviolent resistance as an alternative to armed force (some of which are unmentioned here, and others of which overlap) are available at World BEYOND War.
You forgot about Iceland after the Banking crash !
During 42 years the Vietnamese people never succeed in using non violence to overthrow communist. They are arrested, tortured and kept in prison. Only violence can help for them...
I don't like seeing violent protests and I believe non violence gives more legitimacy to a movement than violence does but the Civil Rights movement was not peaceful. We have painted MLK as a non violent person but that is not actually true. He just fanned the flames and left town before the rioting started. Your post makes a good point but pretending things were non violent when they weren't doesn't help you make your point.
I like how this conveniently doesn't mention all the deaths that happened during these "non violent protests." No protest in nonviolent, just sometimes only one side is violent.
Peaceful protest is not helping the Tibetans against the Chinese invasion, torture and slaughter of their people. :-(
Non-violent action is most desirable but unfortunately not practiced much in recent times. Consequences of most examples you have given were peaceful but our independence movement had bad consequences. 2 points:
1. I think 1896-1914 'Satyagraha' by Gandhiji and many others in South Africa against many unfair and some draconian laws was truly non-violent and Gandhiji used that experience in India between 1920-1947. The laws were amended or dropped as requested and demanded.
2. Yes we remained mostly non-violent until 1945 but then what happened between 1946-48, because of partition of India, the largest exodus of people from both sides was immensely violent and Gandhiji had to resort to fasting several times to cleanse himself and his soul. The enmity between two communities continues till today and sporadically it has been violent. Very sad.