Coordonându-ne cu ceasuri nebunești și compunând noi ritualuri, am putea, de asemenea, să reproiectăm sistemele și infrastructurile care susțin viața modernă. Suntem prinși în cicluri de consum care țes o fantezie a atemporalității, a acțiunii fără consecințe, în timp ce „substanțele chimice eterne” și materialele plastice nebiodegradabile poluează râurile, solurile și apele subterane; dar pădurile nu au conceptul de deșeu. O pădure este o buclă, în care materia moartă este reintrodusă în sistem, trecutul hrănind viitorul devenind trecut. Stabilirea unei economii circulare nu ar implica doar o schimbare radicală în modul în care gestionăm materialele, ci ar fi o schimbare dramatică în modul în care gândim despre timp. În păduri, timpul este împărțit; noi, pe de altă parte, tindem să-l acumulăm. Agricultura industrială golește solurile de nutrienții lor, jefuind recoltele viitoare; dorința de a extrage cât mai multe minerale și cât mai mult petrol posibil din pământ este un fel de stocare temporală. Dar zilele noastre ar putea fi măsurate în schimb prin timpul pădurii și timpul păsărilor; prin grăbirea primăverii arctice și slăbirea legăturilor prin care speciile își fac timpul împreună. Am putea chiar să reproiectăm timpul politic. Imaginați-vă ce s-ar putea realiza cu un calendar politic stabilit de oscilația curentului-jet sau de migrația șovăielnică a fluturilor, mai degrabă decât de ciclurile electorale.
Pe măsură ce minutele treceau, am început să simt din nou atracția ceasului asupra mea. Aruncând o ultimă privire înapoi la cortina strălucitoare de cranii, mi-am luat geanta și m-am îndreptat spre ieșire, spre casă.
COMMUNITY REFLECTIONS
SHARE YOUR REFLECTION
1 PAST RESPONSES
Time stood still......
My one thought now is that I would like to visit the Future Library.