O Scrisoare către Mine (după Ce Am Parcurs 900 De kilometri)

Dacă faci primul pas cu deplină convingere, aproape că garantezi că vei atinge destinația, cu condiția să perseverezi în partea de mijloc cu deplină sinceritate.

După cea mai lungă zi din întreaga plimbare -- 38 de kilometri -- picioarele mele ating în sfârșit ceea ce romanii credeau că este sfârșitul lumii. A fost o călătorie lungă și interesantă de la Saint-Jean-Pied-de-Port din Franța până la Capul Finisterre, vârful cel mai vestic al Spaniei.

Nici nu-ți poți imagina impactul unor astfel de pelerinaje asupra vieților noastre. Stând pe o stâncă lângă far și privind cel mai glorios apus de soare din viața mea, pare a fi finalul perfect pentru o călătorie de 900 de kilometri.

Am învățat atât de multe mergând pe jos cele treizeci și șapte de zile. Am învățat că dacă faci primul pas și continui, indiferent cât de încet mergi, șchiopătând sau târându-te, plouă sau soare, bolnav sau sănătos, fericit sau trist, vei ajunge acolo. Distanța poate părea lungă și largă la început, dar pas cu pas, zi de zi, construiești încetul cu încetul o punte de legătură dintre început și sfârșit.

Am învățat că trebuie să ai claritate încotro te îndrepți. Nu ar trebui să existe nicio îndoială în mintea ta, așa că atunci când întâlnești distrageri pe cale, acestea nu vor dura mult timp, pentru că știi exact unde trebuie să mergi. Ești ancorat în calea ta.

Odată ce ai claritatea viziunii: bucură-te de călătorie. Destinația nu poate fi niciodată la fel de dulce ca și călătoria. Concentrarea trebuie să fie întotdeauna asupra fiecărei zi, a fiecărui moment. Nu există îmbunătățiri mâine, totul este în prezent. Viața se naște chiar acum.

Și dacă te abate de la cale, nu ignora indicatoarele. Nu încerca să alegi calea ușoară, nu căuta scurtături. Va trebui să te confrunți cu calea la un moment dat. Nu există nicio diferență între urcare și coborâre. Ambele sunt esențiale pentru călătorie, două aripi identice ale aceleiași păsări.

Amintește-ți că uneori calea va fi plină de frumusețe, natură și râuri care curg fără efort. Și alteori te vei trezi mergând pe autostradă în direcția opusă traficului; încercând să nu fii călcat și sperând doar să treci peste zi. Este la fel, niciun drum nu este permanent - terenul se va schimba încontinuu. Cel mai important lucru este să continui să mergi în aceeași direcție.

Fiecare zi are surprizele ei; nu uita să îmbrățișezi binele și răul. Acordă-ți momente pentru a te bucura de frumusețea din jurul tău. Și oprește-te întotdeauna și dă o mână de ajutor. Este mai important să ajungi bine dispus decât la timp.

Fii bun cu corpul și mintea ta. Vei primi din ele ceea ce pui în ele. Nu exagera cu mâncarea, dar asigură-te că hrănești suficient corpul. Nu subestima niciodată puterea unui somn odihnitor. Iar pentru minte - nu sta prea mult în preajma criticilor și a bârfitorilor. Nu lăsa mintea să se obișnuiască cu asta. Este mult mai bine să fii tăcut și singur.

Nu încerca să mergi cu viteza altora; dacă mergi mai repede decât îți pot merge picioarele, te vei epuiza repede. Dacă mergi mai încet, te vei plictisi și de asta. Găsește-ți propriul ritm în viață. Și mergi în ritmul care îți permite să auzi bătăile propriei inimi și ține-te conectat la cântecele liniștite care vin din sufletul tău.

Concentrează-te, dar fii flexibil. Rigiditatea te poate face fragil. Flexibilitatea minții face viața mai durabilă. Lasă lucrurile negative să treacă repede prin tine și fii recunoscător pentru tot binele din viață - căci aceasta este formula magică care să le multiplice. Încearcă să-ți amintești că atunci când ai bășici pe picioare, dureri în genunchi și dureri de spate - buzele tale încă au capacitatea de a se transforma într-un zâmbet.

Mai presus de toate, răspunsul este întotdeauna -- iubirea. Întotdeauna.