[Discursul neconvențional de absolvire devine ovație în picioare: vorbitorul de bacalaureat din 2012 de la Universitatea din Pennsylvania a fost o alegere neconvențională pentru o școală Ivy League. Pentru a se adresa absolvenților lor proaspăt bătuți, care aspiră la cariere uluitoare, au ales un bărbat care nu a aplicat niciodată în viața de adult pentru un loc de muncă. Un bărbat care nu a lucrat pentru salariu de aproape un deceniu și a cărui misiune auto-declarată este pur și simplu „de a aduce zâmbete lumii și liniște în inima mea”. Acest vorbitor în afara radarului și-a lansat adresa cu un sfat uluitor. Urmează cu patru perspective cheie culese dintr-un pelerinaj radical de 1000 km de mers pe jos prin satele din India. În timp ce și-a încheiat discursul unic de Ziua Absolvenței, marea de studenți îmbrăcați și șapcă s-a ridicat în picioare pentru ovație în picioare. Ceea ce urmează este transcrierea integrală a discursului lui Nipun Mehta. --Editori DailyGood]
Mulțumesc distinșilor mei prieteni, președintelui Amy Gutmann, provostului Vincent Price și reverendului Charles Howard pentru că m-au invitat să împărtășesc câteva reflecții cu privire la această ocazie fericită. Este o onoare și un privilegiu să vă felicit -- clasa UPenn din 2012.
Chiar acum, fiecare dintre voi stă pe pista vieții pregătiți pentru decolare. Sunteți unii dintre cei mai talentați, de elită și cei mai motivați absolvenți de facultate din lume – și sunteți fără îndoială gata să zburați. Deci ceea ce voi spune în continuare poate suna puțin nebunesc. Vreau să vă îndemn să nu zburați, ci să mergeți . Acum patru ani, ați intrat în acest minunat laborator de învățământ superior. Astăzi, cu capul sus, mergi să-ți primești diplomele. Mâine, vei păși într-o lume a posibilităților infinite.
Dar mersul pe jos, în lumea noastră de mare viteză, a căzut din nefericire. Cuvântul „pieton” în sine este folosit pentru a descrie ceva obișnuit și banal. Cu toate acestea, mersul cu intenție are rădăcini adânci. Tinerii aborigeni din Australia merg pe plimbare ca un ritual de trecere; Triburi de nativi americani desfășoară misiuni de viziune în sălbăticie; în Europa, de secole, oamenii au parcurs Camino de Santiago, care se întinde pe toată Spania. Astfel de pelerini pun ferm un picior în fața celuilalt, pentru a se încadra în pas cu ritmurile universului și cadența propriilor inimi.
În 2005, la șase luni de la căsnicia noastră, soția mea și cu mine am decis să „intensificăm” noi înșine și să mergem într-un pelerinaj pe jos. În vârful eforturilor noastre cu ServiceSpace , ne-am întrebat dacă avem capacitatea de a lăsa deoparte succesul nostru lumesc și de a căuta adevăruri mai înalte. Te-ai gândit vreodată la ceva și apoi ai știut că trebuie să se întâmple? A fost unul dintre acele lucruri. Așa că ne-am vândut toate lucrurile importante și am cumpărat un bilet dus în India. Planul nostru a fost să ne îndreptăm spre ashramul lui Mahatma Gandhi, deoarece el a fost întotdeauna o inspirație pentru noi, și apoi să mergem spre sud. Între noi doi, am bugetat un dolar pe zi, mai ales pentru incidente -- ceea ce însemna că pentru supraviețuirea noastră trebuia să depindem cu totul de amabilitatea străinilor. Am mâncat orice mâncare era oferită și am dormit oriunde era oferit locul.
Acum, trebuie să spun, astfel de idei vin cu un avertisment: nu încercați acest lucru acasă, pentru că partenerul dvs. s-ar putea să nu întâmpine cu drag acest tip de lună de miere. :-)
Pentru noi, această plimbare a fost un pelerinaj -- și scopul nostru a fost pur și simplu să fim într-un spațiu mai mare decât ego-urile noastre și să permitem acelei compasiuni să ne ghideze în acte de slujire fără scenarii de-a lungul drumului. Dezbrăcați în întregime de zona noastră de confort și de identitățile obișnuite, am putea încă „să-l păstrăm real”? Asta a fost provocarea noastră.
Am ajuns să mergem 1000 de kilometri pe jos în trei luni. În acea perioadă, am întâlnit tot ce este mai bun și cel mai rău din natura umană -- nu doar în alții, ci și în noi înșine .
La scurt timp după ce am încheiat pelerinajul, unchiul meu a pus la masă întrebarea de un milion de dolari: „Deci, Nipun, ce ai învățat din această plimbare?” Nu știam de unde să încep. Dar, destul de spontan, mi-a venit în minte un acronim - WALK -- care cuprindea lecțiile cheie pe care le învățasem și continuăm să le reînvățăm, chiar și astăzi. Pe măsură ce începi următoarea fază a călătoriei tale, vreau să împărtășesc acele pepite cu speranța că ți-ar putea lumina calea într-un mod mic.
W in WALK înseamnă Witness. Când mergi, vezi literalmente mai mult. Câmpul tău vizual este de aproape 180 de grade, comparativ cu 40 de grade atunci când călătorești la 62 mph. Vitezele mai mari ne pătează vederea periferică, în timp ce mersul pe jos vă lărgește de fapt pânza și schimbă dramatic obiectele atenției voastre. De exemplu, în pelerinajul nostru, am observat răsăritul soarelui în fiecare zi și cum, la apus, păsările se adunau pentru o mică petrecere a lor. În loc să adăugăm prieteni pe Facebook online, ne faceam prieteni în persoană, adesea la o ceașcă de „chai” fierbinte. Viața din jurul nostru a prins viață într-un mod nou.
Un ritm de mers este viteza comunității. Acolo unde vitezele mari facilitează separarea, un ritm mai lent ne oferă ocazia să comunicăm.
Pe măsură ce traversam India rurală cu o viteză de câteva mile pe oră, a devenit clar cât de multe am putea învăța pur și simplu dând mărturie despre modul de viață al sătenilor. Întregul lor model mental este diferit -- multiplicarea dorințelor este înlocuită cu împlinirea de bază a nevoilor umane. Când nu mai ești preocupat să ceri din ce în ce mai multe lucruri; atunci doar iei ceea ce este dat și dai ceea ce este luat. Viața este din nou simplă. Un fermier ne-a explicat astfel: „Nu poți face norii să plouă mai mult, nu poți face soarele să strălucească mai puțin. Sunt doar daruri ale naturii -- ia sau lasă-l”.
Când lucrurile din jurul tău sunt văzute ca daruri, ele nu mai sunt un mijloc pentru un scop; ele sunt mijloacele și scopul. Și astfel, un păstor de vaci își va îngriji animalele cu compasiunea unui tată, o femeie din sat va aștepta 3 ore un autobuz întârziat fără urmă de furie, un copil va petrece nenumărate ore fascinat de stele din galaxie, și găsindu-și locul în vastul cosmos.
Așa că, având la dispoziție instrumentele modernizate de astăzi, nu vă lăsați să zoomați neglijent de la punctul A la punctul B pe autostrăzile vieții; încercați să mergeți pe drumurile din spate ale lumii, unde veți asista la o legătură profund inextricabilă cu toate ființele vii.
A în WALK înseamnă Accept. Când mergi în acest fel, te așezi în palma universului și înfrunți realitățile lui frontal. Ne-am plimbat în vârful verii, în temperaturi nemiloase care plutesc peste 120 de grade. Uneori eram flămânzi, epuizați și chiar frustrați. Corpurile noastre ne durea doar pentru acea băutură suplimentară de apă, pentru încă câteva momente la umbră sau pentru acea mică scânteie de bunătate umană. De multe ori am primit acel pic în plus, iar inimile noastre s-au plin de recunoștință. Dar uneori am fost refuzați brusc și a trebuit să cultivăm capacitatea de a accepta darurile ascunse chiar și în cele mai provocatoare momente.
Îmi amintesc de o astfel de zi, când ne-am apropiat de o casă de odihnă de-a lungul unei autostrăzi sterile. În timp ce camioane grele treceau șuierând, am văzut un semn care anunța că oaspeții au fost găzduiți gratuit. „Ah, ziua noastră norocoasă”, ne-am gândit încântați. Am intrat cu nerăbdare. Bărbatul din spatele biroului a ridicat privirea și a întrebat tăios: „Ești aici să vezi templul?” Un simplu da din buzele mele ne-ar fi oferit instantaneu o masă plină și o cameră pentru noapte. Dar nu ar fi fost adevărul. Deci, în schimb, am spus: "Ei bine, din punct de vedere tehnic, nu, domnule. Suntem într-un pelerinaj pe jos pentru a deveni oameni mai buni. Dar ne-am bucura să vizităm templul." Mai degrabă brusc, el a replicat: „Hm, scuze, nu te putem găzdui”. Ceva despre aroganța lui scurtă a declanșat o mulțime de emoții negative. Am vrut să fac o remarcă șmecherală în schimb și să trântesc ușa la ieșire. În schimb, mi-am ținut în frâu ego-ul furios. În acea stare de epuizare fizică și mentală, mi s-a părut o sarcină herculeană, dar prin frământarea interioară a apărut o voce în interior, care îmi spunea să accept realitatea acestui moment.
Era o metamorfoză liniștită în mine. Mi-am lăsat cu umilință apărarea, mi-am acceptat soarta în acea zi și m-am întors să plec fără un murmur. Poate că bărbatul din spatele tejghelei a simțit această schimbare în mine, pentru că tocmai atunci a strigat: „Deci, ce mai faci mai exact?” După scurta mea explicație, a spus: "Uite, nu te pot hrăni sau te găzduiesc, pentru că regulile sunt reguli. Dar există toalete în spate. Ai putea dormi în afara toaletei pentru bărbați, iar soția ta poate dormi în afara toaletei pentru femei." Deși era amabil, oferta lui mi s-a părut ca o sare în rănile mele. Nu am avut de ales decât să acceptăm.
În acea zi am postit și în acea noapte, am dormit lângă băi. O mică minciună ne-ar fi putut cumpăra un upgrade, dar nu ar fi fost un pelerinaj. În timp ce m-am culcat cu un zid care mă despărțea de soția mea, am avut această viziune frumoasă, nedorită, a unui cuplu urcând în vârful unui munte din două părți diferite. La jumătatea acestei ascensiuni dificile, în timp ce bărbatul se gândea să renunțe, o mică vrabie a zburat cu acest sfat: "Nu renunța acum, prietene. Soția ta este nerăbdătoare să te vadă în vârf." A continuat să urce. Câteva zile mai târziu, când soția s-a trezit pe punctul de a renunța, micuța vrabie a apărut cu același mesaj. Pas cu pas, dragostea lor le-a susținut călătoria până la vârful muntelui. Vizitat de grația oportună a acestei viziuni, am vărsat câteva lacrimi de recunoștință -- iar această poveste a devenit o piatră de încercare nu numai în relația noastră, ci și în multe alte prietenii nobile.
Așa că vă încurajez să cultivați ecuanimitatea și să acceptați orice vă aruncă viața în poale -- când veți face asta, veți fi binecuvântați cu percepția unei transformări interioare pe care o puteți păstra pentru tot timpul.
L în WALK înseamnă dragoste. Cu cât am învățat mai mult de la natură și am construit un fel de rezistență interioară la circumstanțele externe, cu atât am căzut mai mult în starea noastră naturală - care trebuia să fim iubitoare. În paradigma noastră dominantă, Hollywood a cooptat în mod insidios cuvântul, dar dragostea despre care vorbesc aici este genul de iubire care știe doar un singur lucru - să dăruiască fără nicio condiție. Pur. Dezinteresat.
Cei mai mulți dintre noi cred că pentru a dărui, mai întâi trebuie să avem ceva de dăruit. Problema cu asta este că atunci când facem un bilanț al ceea ce avem, aproape întotdeauna facem erori de contabilitate. Oscar Wilde a glumit odată: „În prezent, oamenii știu prețul a tot, dar valoarea nimicului”. Am uitat cum să prețuim lucrurile fără o etichetă de preț. Prin urmare, când ajungem la cele mai abundente daruri ale noastre -- cum ar fi atenția, perspicacitatea, compasiunea -- le confundăm valoarea pentru că sunt, ei bine, neprețuite.
În pelerinajul nostru ambulant, am observat că cei care aveau cel mai puțin erau echipați cel mai ușor pentru a-i onora pe cei neprețuiți. În orașele urbane, oamenii pe care i-am întâlnit au început cu o nerăbdare nespusă: "De ce faci asta? Ce vrei de la mine?" În mediul rural , pe de altă parte, sătenii ne întâmpinau aproape întotdeauna cu o curiozitate deschisă, care se lansează direct cu: „Hei amice, nu arăți local. Care este povestea ta?”
La sate, valoarea ta nu a fost evaluată de cartea de vizită, de rețeaua profesională sau de salariu. Acea simplitate înnăscută le-a permis să iubească viața și să prețuiască toate legăturile ei.
Sătenii extrem de săraci, care nici măcar nu-și puteau permite singuri mesele, împrumutau adesea mâncare de la vecini pentru a ne hrăni. Când încercam să refuzăm, ei explicau pur și simplu: „Pentru noi, oaspetele este Dumnezeu. Aceasta este jertfa noastră către divinul din tine, care ne leagă unul de celălalt.” Acum, cum ar putea cineva să refuze asta? Vânzătorii ambulanți ne dădeau adesea legume; într-un moment foarte emoționant, un vânzător de fructe fără brațe a insistat odată să ne dea o felie de pepene verde. Toată lumea, indiferent de vârstă, ar fi nespus de bucuros să ne dea indicații, chiar și atunci când nu erau pe deplin siguri de ele. :) Și încă îmi amintesc de femeia care ne-a dat cu generozitate apă când eram extrem de însetați -- pentru a descoperi mai târziu că a trebuit să meargă 10 kilometri la ora 4 dimineața pentru a lua acea găleată cu apă. Acești oameni au știut să dăruiască, nu pentru că ar avea multe, ci pentru că au știut să iubească viața. Nu aveau nevoie de niciun credit sau de asigurare că te vei întoarce vreodată pentru a le plăti înapoi. Mai degrabă, ei doar au avut încredere în cercul de plătire a dăruirii.
Când iei viață în acest fel, îți vei da seama că adevărata generozitate nu începe atunci când ai ceva de dăruit, ci mai degrabă atunci când nu există nimic în tine care să încerce să iei. Așa că sper că vei face din toate momentele tale prețioase o expresie a vieții iubitoare.
Și, în sfârșit, K în WALK înseamnă Know Thyself.
Înțelepții ne-au informat de mult că atunci când îi slujim pe alții necondiționat, trecem de la mine-la-noi și ne conectăm mai profund cu celălalt. Acea matrice de interconexiuni permite o calitate profundă a liniștii mentale. Asemenea unui lac liniștit, netulburat de valuri sau valuri, atunci suntem capabili să vedem clar cine suntem și cum putem trăi în armonie profundă cu mediul din jurul nostru.
Când un picior merge, celălalt se odihnește. A face și a fi trebuie să fie în echilibru.
Mintea noastră rațională dorește să asigure progresul, dar mintea noastră intuitivă are nevoie și de spațiu pentru a apărea ceea ce emerge, necunoscut și neplanificat. A face este cu siguranță important, dar atunci când nu suntem conștienți de ecosistemul nostru intern, suntem atât de învestiți în planurile și acțiunile noastre, încât nu observăm acumularea de reziduuri mentale. În timp, acel zgomot intern inconștient începe să ne polueze motivațiile, etica și spiritul. Așadar, este esențial să liniștim mintea. La urma urmei, o melodie poate fi creată doar cu liniștea dintre note.
Pe măsură ce mergeam -- am fost martori, acceptați, iubiți -- viziunea noastră despre lume a devenit într-adevăr mai clară. Acea claritate, destul de paradoxal, ne -a estompat distincțiile anterioare dintre mine și noi, transformarea interioară versus impactul extern și egoism versus abnegație. Erau indisolubil legate. Când un fermier sărac mi-a făcut cadou de despărțire o roșie, cu lacrimile curgându-i pe ochi, primeam sau dădeam? Când am stat ore în șir în meditație tăcută, beneficiul era exclusiv al meu sau s-ar răspândi în lume? Când am ridicat carul de fân de pe capul unui bătrân și l-am purtat timp de un kilometru, îl serveam sau mă serveam pe mine?
Adică nu trece doar prin viață -- crește prin viață. Vă va fi ușor și tentant să ajungeți la răspunsuri reflexive -- dar faceți-vă un scop, în schimb, să recunoașteți misterul și să primiți întrebări bogate... întrebări care vă îndeamnă către o mai bună înțelegere a acestei lumi și a locului vostru în ea.
Asta-i PMB. Și astăzi, la această piatră de hotar importantă a vieții tale, ai intrat mergând și vei ieși pe jos. Pe măsură ce mergi într-o lume care urmărește din ce în ce mai mult să treacă dincolo de viteza gândirii, sper că fiecare își va aminti importanța călătoriei cu viteza gândirii. Sper că vă veți face timp pentru a asista la interconexiunile noastre magnifice. Că vei accepta darurile frumoase ale vieții chiar și atunci când nu sunt frumoase, că vei exersa iubirea dezinteresată și te vei strădui să-ți cunoști natura cea mai profundă.
Vreau să închei cu o poveste despre străbunicul meu. Era un om cu puțină bogăție, care încă a reușit să dea fiecare zi din viața lui. În fiecare dimineață, avea un ritual de a merge la plimbare - și, în timp ce mergea, hrănea cu sârguință dealurile de furnici de-a lungul cărării sale cu mici ciucuri de făină de grâu. Acum, acesta este un act de micro generozitate atât de mic încât ar putea părea cu totul neglijabil, în marea schemă a universului. Cum contează? Contează prin faptul că l-a schimbat în interior. Și bunătatea străbunicului meu a modelat viziunea asupra lumii a bunicilor mei care, la rândul lor, au influențat-o pe cea a copiilor lor -- părinții mei. Astăzi acele furnici și dealurile de furnici au dispărut, dar spiritul străbunicului meu este foarte mult încorporat în toate acțiunile mele și în valurile lor viitoare. Tocmai aceste mici, adesea invizibile, acte de transformare interioară sunt cele care modelează lucrurile ființei noastre și îndoaie arcul destinului nostru comun.
La plimbarea ta, azi si mereu, iti doresc ochi sa vezi furnicile si inima sa ii hranesti cu bucurie.
Să fii binecuvântat. Schimbă-te pe tine însuți -- schimbă lumea.
COMMUNITY REFLECTIONS
SHARE YOUR REFLECTION
100 PAST RESPONSES
Thank you for sharing this. May God bless you both.
Wow, amazing, simply amazing talk...you just kept me glued to this narrative as though I was hearing you live, Nipun. Your name is befitting you. It is always about how you can decipher a thought in simple yet effective way so that the recipient of the thought could not only grasp but also transmit it forward. You did that to me. I will never forget the expansion and meaning of the acronym W-A-L-K and would always get reminded whenever I walk. Wishing you all the best in your WALK of life. God bless.
Beautiful article, it was worth reading
Amazing article... When one foot walks, the other rests.I`ll take this forever!
Amazing story. Reminds me of Nanak ji. Sat naam wage guru. We need crazy people like you in this world to make it better, loving and acceptable.
This was a true gift today. An affirmation of thoughts I was pondering just this morning. On my way into work (driving, sadly rather than walking - but at a leisurely pace through a parkway, foregoing the freeway) I was thinking about walking and those that walk for a purpose such as Nipun and his wife, although at the time I was thinking of another walker's story I had just read. I thought of all the books I've read about others' pilgrimages and how my little hikes reveal to me in small ways what others learn on their longer journeys. It came to my mind that if I had the opportunity and time to walk one of these long walks, the Camino, the APT, the PCT, and IAT, I wouldn't be doing it to write a book or to change the world, but I could expect it to change my world vision. If we change our vision, such as Nipun requests, we do change the world, though, don't we?
Amazing speech nipun. It has been amazing knowing about you. It is really shaking selfish and insecure person in me and temping me to start giving - in whatever small way until it becomes a habit. Thanks for showing new way of living.
This is the most insightful and inspirational speech about the adventure of their pilgrimage in India and the lessons learned during this journey. Thank you very much for sharing with all of us.
I will always remember these four key words - Witness, Accept, Love and Know thyself. These four words are like mantra to me to remember and practice all through our day to remind myself about Nipun's insights.
Thank you.
very inspiring and thought provoking article, feel pleaure to read this .:)
Truly inspirational. However, temper your kindness with pragmatism. Feeding wheat flour to ants may be an act of micro kindness but don't try that with snakes. When bit by a cobra, most you can do is to follow the 'A' in the WALK model before turning blue.
Thanks to Nepun Mehta for enlivining each of our life's and sharing your thought with us..........it has greatly moved me and changed my life.....
i was lead here again by the new grad speech .. one of my favorite reads ever still HUGS
I feel myself blessed to read this beautiful article. Though i have read it a lot of times, each time i read it , i learn something new. Thank You :) Its one of the most amazing blogs i have read.
Thanks a lot for sharing.:)
Awe-inspiring and awesome article!!!
Thank you I will carry these thoughts on my daily walks
Nothing new in this article or speech. Its like remaking the older version of a film BUDHA back. Its becoming a fashion for the so called elite saying, " I'm also experienced the suffers". The speaker doesn't know what the real life means so its make him some difference. In B.C Gowtham Budha changed himself from a 4(WALK) incidents.
Modern education system doesn't teach for the mind growing process its only teaching for the industrial market driven process.
Nipun, Both of you are doing greatest job and very few people are devotee like both of you. Both of you have started your journey of SEVA at very young age. Thank you very much for explaining very true meaning of WALK. May God bless you for your long journey for betterment of the people around the globe.
Very productive
Day after day I become more and more certain that there is already enough wisdom out there to make us live a fulfilled and immensely happy life! :) It always boils down to the same: Be mindful, be grateful... Truly BE! And then, when you have yourself sorted out completelly, you realise that it is not about you anymore.
If you analyse the article, or any other inspiring one, you will find that all the takeaway points
can be pretty much fitted in 3-4 categories on the sorts of "mindfulness" "gratitude (take everything as a gift)" etc.). There are lots written about this (From philosophy (I am quite stoic myself :P), to modern works like the book "Flow"... Endless quotes and frameworks (Benjamin Franklin's 13 virtues) etc.) Anyway, my point? We have the information! Please let's DO something about all this! There is NO justification for any of us not being fulfilled and happy. :) Let me leave you with a powerful quote on a new comment to illustrate gratitude. Don't be scared about the religious feeling it has... ignore that if you please... just take the main point, the one of gratitude:
Heaven is available to the Muslim and Jew, even to Catholic… heaven is even available to atheist… but often the atheist does not find heaven because the atheist is full of conflict, full of
pushing away. Religions are important… religions are beliefs systems that get people to faith, but faith, faith is trust in life... trust in that anything life brings you is a gift... even when it seems like it is a pile of crap. If you can trust that everything life brings you is a gift, even when it seems as though is darkness and adversity, then you will trust that even death is a gift, because after all... what does life bring everybody eventually but death... and if you can trust that even death is a gift... then surely... you will go to heaven. If you can trust that everything life brings you is a gift... if you can really chose to have faith... then you remove your heart from anxiety, from stress, form conflict... and you replace it with peace, creativity and acceptance... then you have found heaven on earth. (Brother David Steindl Rast )
Compare with a quote from your article "When the things around you are seen as gifts, they are no longer a means to an end; they are the means and the end"
Similar right? We have it sorted! Let’s do something about it!
Antonio
[Hide Full Comment]@antoniogbo
still Re-reading. Kudos Nipun for enlivening others.
GREAT........INSPIRING........ my husband introduced this to me and what....enjoyed getting shaken up.....very thought provoking.
Respected Sir,
I wish I could walk like Budhaa,Shankaracharya, SRI Gandhiji, SWAMI Vivekanandji , ACHARYA Tulsidasji or like you with an empty hand.
A courageous advanture for a person like uou.
WITH REGARDS-gdshah
Some people are brave ~ courageous ~ blissful. Nipun is among those and they pull others and show the way that generosity is possible and not linked to the wealth you own.
Really blessed after reading it and wish many will get blessed and not just inspired.
Thanks ...Gopal
This highlights the depth of simplicity. We have things so backwards.
This has been in my mind for over a month and finally I blogged on it. http://everydaygeeta.blogsp....
Thoughtful and inspiring are the words that come to mind. Thank You.
I loved this piece very true especially when he says
make it a point, instead, to acknowledge mystery and welcome rich questions ... questions that nudge you towards a greater understanding of this world and your place in it.
many of us do not know our place in this universe feeling that we are minute hence dont care less
brilliant and thoughtprovoking even at my seventies. This is what our ancestors did walking from Kanyakumari to badrinath in the himalayas and had this ennobling experience
narasimhan
Very beautiful speech that reminded me to take life easy and embrace it. I received clarity on my confusion regarding, "Accepting what is given vs Need to grow" Thank you for that. My eyes welled up in tears for the act of giving water by the lady who walked for 10 KMs to fetch water. The importance of silence was beautifully expressed in the line: "A melody, after all, can onle created with the silence in between the notes.
Am blessed to know you, Nipun, and call you a friend. Many bows...Marsha
Such profound advice can only come from a heart and mind of one who has experienced the richness of life way beyond the rat race and aggressiveness found in this materialistic world! I hope the Class of 2012 of UPENN are indeed moved to follow it!!
It is simple yet soo deep! Thank you for motivationg the future generations!
Truly inspiring. A fantastic piece, every single word coming out of deep experiences.
It tells us again the the real India lives in our villages. It reminds all of us that we can be happy by simply loving, giving, being kind, accepting life as it unfolds, and always look within.
The best line was perhaps, do not go through life, grow through life.
Hats off to Nipun and his wife.
We pray to our beloved AMMA to shower Her blessings to both of them, and pray for all success in all their endeavours.
It is absolutely beautiful, had tears of 'love' in my eyes-----
Veena Kapoor
Truly inspiring..
thanks i wont fly i will walk
Amazing article!!an eye opener to most of us who have have not realised the art of submitting,giving,receiving,unconditionally.
Just a couple of questions (without malice)...did Mr Mehta wing his way back to the safety and comfort of the US after his walk? Second, he has not written his wife's name or how she reacted to the walk. (or, are we supposed to know her only as his wife, and nothing else)?
very inspiring indeed . an eye opener for me . thanks for sharing your thoughts & experiences
Excellent work Nipun,
It proves your name............one who is Nipun in enjoying life. May God bless you to inspire people.
( Nipun can be translated as Kushal............but not very exact)
One word sums it up - Brilliant. You are a true change agent Nipun and the world desperately needs people like you to bring about spiritual transformation and peace. What a touching and inspiring experience and so beautifully articulated. I sincerely hope and pray that our politicians draw a leaf from your chapter.(wishful thinking perhaps but nonetheless)... Kudos and a big thank you for this wonderful article...
This is so enlightening
Nipun what an amazing and an inspiring message to the young generation,it has deeply touched me.
As a speech, it is touching ! However is it suitable to the audience- I would say- NO.
The young graduates who has spent their hard earned saving to be graduate - and we are teaching them not to be ambitious but be contented , not aggressive but considerate, not game changer but game player- this sounds alright after you have lived life, understood and experienced its invincibility-but not to the young graduate whom we need to encourage to go and conquer the world...
While I salute Nipuns' selflessness, his sagely advice, I strongly disagree to his teaching these to the young guys and sucking out their enthusiasm for the life yet to start.
Truly inspiring. Realised what enormous wealth I have -my mind and the ability to walk. It is absolutely fantastic that a person can have such a clear thinking while delivering a speech! Blessed are those who had the opportunity to hear / read these wonderful thoughts.
CK Chandrasekharan
What a beautiful speech! My friend Asheesh shared this with me, and I am so glad I read it. Truly an inspiration for me in my life. I recently had the honor of delivering the student keynote speech at my own MBA graduation from the Penn State Smeal College of Business, and it was centered on a story of walking as well. (If you are interested, here is the link: http://slidesha.re/KQzLRl)
You have shown the wisdom and beauty of accepting the only pace that you can take for a journey that cannot be run. Thank you!
Feed the ants. Don't just go thru life, Grow thru life. W.A.L.K. Thank you for sharing this meditation.
Amazing.....its most important to be "grounded"......bravo !
It is highly motivating. This made to ponder the inner and come out with peaceful state of mind.
Ajayakumar.P
Wow, I like the way speaker's experience is brought out. An encouraging speech!!!
wonderful!
There is much to be learned by merely breathing into the Spirit we all have within our hearts and asking to be lead. Of ourselves we can accomplish nothing. But, letting go of past and future and following that inner voice's words, directions, and feelings will lead you to insights that our hard to believe. Try it. Breath deeply within the heart and say: Of myself I can do nothing. Please guide me, give me your words, thoughts and feelings. Then without trying of thinking, just listen and follow the guidance. It seems to be leading you nowhere but trust and you will find what seems impossible.
That was an amazing speech Nipun! I always love hearing tidbits about your pilgrimmage and the wisdom in your words helps me to remember that I need to stop and enjoy my surroundings. Hope you and the wife are doing well :)
I agree that this is a fantastic article, would love to have been there to hear it in person.
I think everyone can be guilty sometimes of not taking time out to appreciate the wonderful things that fill our world, and more often or not the most simplest of things.
If we all change the way we treat ourselves and the world, eventually every person on this planet would become the happy and content person they seek to be.
Very ennobling speech. One is reminded of the Venerable Sage of Kanchi (Paramacharya) who followed the illustrious path of Adi Sankara in a walkng pilgrimage across India. He too wished to witness the nobility of the people of our countryside, who have so much to teach us. He in turn also blessed them with his compassion to help them face the harsh realities of life.
Very inspiring... Very Touching..
It is very inspiring and thought provoking.....You are truly blessed to experience thing that you only read in books. Your stupendous desire to experience the greatness of simple things in life this way is truly amazing.
That was really amazing talk. Took me a while to read it line by line but really mind blowing and inspiring.
Another comment disappeared before I replied. Well, I can't say what hurt the feelings of the Asian Culture is true or directed to them. It was meant for a short time punishments to the woman, thief and money launderer in a swift way as words and sentences would tell authorities---what?
Second reason, was to return the money to the needy beneficiaries or to the careless donors.
That is why I sympathize for looking someone who demonize a certain community who had no stakes with me. I was fool for that.
Hats off to you, Mr. Mehta! The article is simply Awesome! Thanks so much for sharing.
Beautiful. Mt Gandhi discovered. True india is found. Wish our Political leaders in India read and learn to WALK.
Thank you too.
This has come at an intersection in my life, today is the beginning of a new walk for me. Thank you
That was so beautiful. In this world when goodness is viewed sceptically ( read secret agenda), this was an endorsement on being human.
Heartwarming!! Thank you for sharing the joy and spreading the message.
W-A-L-K= witness always, like a kid
Let us walk and even own it...just need how-easiest way of making it heaven.
Fantastic article , written with utmost sincerity and honesty; two items which are becoming rarer and rarer every day in the rat race for materialistic progress and so called achievements!! An open look in to the broader throbbing world and trying to live in it with true participation can make us all Walk Taller literally and make this earth itself a heaven. Humility, compassion, optimism and belief in self and utmost modesty ; all these shine like gems in this article. I am made aware now, that I lack these and I bow my head and thank you immensely for firing my imagination with this spark to help me become a humble human being with a better heart and to lead a purposeful life. Thanks once again
Very inspiring article. Next time i take my morning walk i will remember what walk means.
I am delighted to have read the passage on W-A-L-K. I am deeply touched
Humbling !!!
Thank you too. truth is only thing I can offer...name a topic you would like.
Thank you for sharing......the world's desperate for the truth!
AMAZING !! INSPIRATIONAL !! SIMPLY GREAT !!
Well, projects are as many as stars. If people looking innocent don't appreciate then there they are. Because the work is about compassion and grounded is nature
Truly humbling and intensely inspirational!
You have epitomized the essence of our ethos and underpinned the importance of staying sanely and steadily grounded.
Thank you for shared wisdom
Thank you for sharing your story, experience and learning.
wish i had heard this talk when i graduated!! in deep gratitude for this talk...
Awesome
,it sums up what it is to be a loving christen.It is simply Christ's teachings no matter what your faith is. this should always be a reminder what life is meant to be,should we at times forget.
I walked many times and enjoyed travels but mine were planned unlike the couple.
I remember visiting my brother who is legsless and back the bus punctured one of its legs. I and two others went into the forest to see what it hosts. We came back to only find the bus left us. We walked about 4 hours in Masaai highlands and unlike other other communities, Masaai have a strict culture. We needed water badly and it already got dark. Only costume and leaves on my head and thighs, I got close to where they were celebrating on firewoods. Their leader who held a flame on his hand was impressed and I called my friends who were nearby. We were given water and milk. I don't costumes but my need of water forced me. So I learned cultures are very different where ties on some cultures are disguised. I also learned if one lives in slums he should look a slumdog like I am now. I can tomorrow be an urban dog. My experience on different cultures strengthened my ability of Human Engineering.
Though I believe I mastered Africans' way of life, I tried to see how westerners can be comforted. Some town tourists didn't return greetings as as they kept distance looking wary, so I thought I was discomforting them. I still feel that it would be great to meet one and impress. And Change is worked out. One student I once influenced his education promised me something very great 2days ago. So, I can tell priceless tags are sometimes greater than priced items. Though my facial outwards are not very interesting for first time am really honest. When I saw most people corrupted, crimed, harmful and non-punished I thought resorting and later re-correcting. Resorting for important celestial and earth change should not damage my name to open websites, social pages, create awareness against terrorism and improve social understandings which will lead religion and culture tolerance among all. Best known to adults or wise people am not doing all these things to clean my name from previous cases or because of way out of poverty. I may have made some statements telling people "here is the cash key" I may say that because of many reasons for:
1. Some people get motivations only when money involves.
2.Some people only respect when money is talked.
3.People's attentions can be gained
4.people will be productive and supportive.
Well, for me and my NGO which is the core of the changes need funds as the only way of achieving simplest change to set off. Imagine pals, I am to build a website from my store and countless people spread rumors against me saying I am an agent of Non-muslims where these accusations alone can be not only deadly but also assassinations. Still even didn't receive a penny and fewer people who would back me in case are to disbelieve me. You can then see how brave I am to disregard them and move forward. I need backings and change is here sirs and madams. This is Noor saying some truth out to wise men and women.
[Hide Full Comment]Very inspiring speech, with a great vision , the facts were simple yet thought provoking,
Hope to meet this lovely couple sometime in my life
Chandra Natarajan
Thanks
what a gift to the graduates! Bless you both.
Thank you. It is beautiful.
I've not read something as amazing as this in a long long time...u've deeply touched my heart & my sensibilities & given me new eyes with which to see the world....i salute u for having the courage to do what u wanted to & not give in to the monotony & average-ness of this materialistic world which frowns on everything new...but ur convictions have given me new hope that life can be lead from the heart....thankx again
Nipun. It is with the humble-est spirit, to thank you for your joy in sharing all that binds us together. Peace.
Dear Nipun
Thanks for sharing
Thank you Nipun, for continuing to be an inspiration, for truly making a difference in the world one step at a time, one being at a time, and in the ripples who knows how many are touched. My heart is full with gratitude at knowing you and Guri -
"It is precisely these small, often invisible, acts of inner transformation that mold the stuff of our being, and bend the arc of our shared destiny." What a beautiful commencement address. Thank you :)
thank you my friend. i'm glad to be at "one".
Thank you for sharing, inspiring and being the change. :) beautiful and touching to the soul.
Absolutely marvellous!Sets you thinking and change direction.
Deeply moving!
Very beautiful. Namaste--Peace, Love, Connection to All.
Nippun, thank you so much for posting this and sharing your journey. The Daily Good keeps me grounded, like a kite with a steady hand guiding it through the air.
Blessings, Nipun.
In 1970-71 my husband and I took a trip from Spain to India. Although we did not walk we travelled slowly getting to know the people and we were regularly invited and treated well by almost everyone. The experience changed my entire world view as I saw how some people could uncomplainingly make something out of nothing; in contrast to the attitudes of my fellow countrymen (US).
Wow.. It takes lot of courage to WALK, but the love that has filled in you couple is so true and pure.
I wish Both of you keep growing with your years together.
Thank You for being so true and kind...)
Every word is so grounded and so beautiful.