Lecții învățate Din Scrierea De Scrisori De Dragoste către străini

Am început să las scrisori de dragoste peste tot în New York City pentru ca străinii să le găsească acum aproape doi ani.

Deși ideea sună romantică, a fost de fapt o modalitate de a uita pentru o vreme de propriile mele sentimente de tristețe și singurătate și de a mă concentra asupra altora din marele oraș care s-ar putea să se fi simțit la fel de dezamăgiți ca mine. În fiecare dimineață, de la prima scrisoare de dragoste, mi-am fixat literele cursive pe a scrie și a trimite scrisori de dragoste către oameni din întreaga lume, pline de cuvinte care, sperăm, îi vor ajuta, îi vor vindeca și îi vor susține într-o perioadă dificilă.

Cu fiecare trăsătură de condei și sigilare a plicului, am adunat lecții de viață care știu că nu mă vor părăsi niciodată, indiferent unde ajung scrisorile mele.

Suntem mai curajoși decât ne dăm seama.

Obișnuiam să cred că a fi curajos înseamnă întotdeauna să fii puternic, să nu versezi niciodată lacrimi, să fii cel care poate ține totul unit chiar și atunci când totul părea să se destrame. Învățăm asta de la bun început - cum să salvăm aparențele, cum să ne bazăm pe noi înșine, cum să fim mereu mai puternici, dar niciodată (niciodată) mai slabi.

Am primit o cerere de scrisoare dimineața trecută de la o tânără din Israel. S-a simțit rușinată, puțin lașă și egoistă, cerând o scrisoare de dragoste pentru ea însăși. Eu? Am crezut că a fost cel mai curajos act pe care l-am întâlnit vreodată.

E nevoie de curaj și putere să ceri unui străin să-ți scrie o scrisoare de dragoste, să admiți că nu știi cuvintele cu care să ți le spui ție însuți pentru a îmbunătăți lucrurile. Curajul înseamnă să fii dispus să te prăbușești uneori, să aduci pe altcineva în ajutor, să ceri ajutor, să admiți că ești doar un om și că ai nevoie de ceilalți pentru a deveni mai puternic.

Suntem mai mult asemănători decât diferiți.

Nu mi-a plăcut niciodată afirmația „aș vrea să mă pun în pielea altcuiva”. Pare aproape imposibil și, pe măsură ce viața mă pricep, învăț din ce în ce mai mult că nu este întotdeauna necesar.

De cele mai multe ori, poveștile noastre sunt în mod clar diferite, chiar dacă purtăm aceleași tipuri de sentimente - tristețe, singurătate, gelozie, durere, fericire și speranță. Putem să ne înțelegem mai bine decât ne-am aștepta vreodată dacă ne deschidem către ele. Nu trebuie să ducem în brațe aceeași luptă ca altcineva pentru a-i arăta compasiune sau pentru a fi o lumină în ziua lui. Trebuie doar să ne pese.

Există o teamă: nu vom spune ceea ce trebuie. Vom înrăutăți lucrurile. Mai bine nu spunem nimic, pentru că nici nu ne putem imagina prin ce trece acea persoană.

Nu este adevărat.

Chiar dacă se pare că nu putem merge atât de departe în pielea altcuiva, suntem totuși capabili să-i stăm alături și să-i fim susținători până în ziua în care vor învăța din nou să zâmbească.

Acțiunile mici contează mai mult decât ne dăm seama.

Chiar și scriind primele 400 de scrisori de dragoste, nu m-am gândit niciodată că pot schimba cu adevărat lumea. Nu-mi venea să cred că sunt important sau că conta faptul că sunt aici.

Nu mi-am dat seama – făceam o diferență în viețile din jurul meu, nu doar literă cu literă, ci prin acțiune mică cu acțiune mică. Îmi arătam prezența față de o altă persoană. Răspundeam la telefon în loc să trimit mesaje. Țineam ușa deschisă. Îmi puneam cuvintele în lumină. Aceste lucruri mici par adesea prea mărunte pentru a face o diferență, dar efectele în lanț vin dintr-o singură acțiune. Impactul are nevoie doar de o singură persoană pentru a începe să atingă zeci și zeci de vieți.

Chiar ieri, un tânăr din Australia a scris pe Twitter că tocmai lăsase o scrisoare de dragoste la universitatea sa. Mi-a trimis o fotografie. Nici douăzeci și patru de ore mai târziu, o femeie pe nume Ellen a găsit acea scrisoare de dragoste și mi-a trimis înapoi un e-mail spunând că se confrunta cu sentimente de îndoială și tristețe și, prin urmare, scrisoarea pe care a găsit-o a fost cel mai bun lucru pe care l-a putut citi pentru a o îmbunătăți.

Uneori este nevoie de ceva atât de mic precum lăsarea unei scrisori, efectuarea unei favoări sau oferirea unui sfat pentru a crea un efect de undă.

Uneori te așteaptă un efect de undă; pur și simplu trebuie să începi.