Un poem-rugăciune Pandemic

Fotografie de Filipe Leme de la Pexels

Phyllis Cole-Dai este scriitoare și poetă, poate cel mai bine cunoscută pentru „The Emptiness of Our Hands”, o carte de memorii spirituale care relatează cele 47 de zile în care ea și coautorul James Murray le-au exersat „a fi prezent” în timp ce trăiau la alegere pe străzile din Columbus, Ohio. La cea de-a 58-a aniversare, la începutul acestui an, ea a scris 58 de rugăciuni pandemice pe un rând și le-a creat într-o poezie. Vezi textul de mai jos. Poate că îți va da un impuls. Îl puteți asculta pe Phyllis citind poezia aici sau o puteți descărca aici .

ÎN A 58-A MEA ANIMERĂ: 58 DE RUGACIUNI PANDEMICE

Fie ca toți să supraviețuim până la o altă zi de naștere.
Să salutăm soarele în fiecare dimineață și să ne bucurăm că suntem în viață.
Să respirăm miracolul aerului curat.
Fie ca să onorăm fiecare moment ca pe o șansă de a începe din nou.
Să ne înrădăcinăm credința într-un pământ mai bogat decât grijile.
Să lăsăm separarea să ne unească.
Fie ca noi să vedem în oglindă fețe pe lângă ale noastre.
Să recunoaștem toți oamenii ca rude.
Să-i prețuim la fel de mult ca noi înșine.
Să stăm acasă să-i păstrăm în siguranță.
Fie ca să hrănim corpul care ne adăpostește sufletul.
Să avem un adăpost adecvat, hrană, apă, medicamente și odihnă.
Să ne împărtășim liber din abundența noastră.
Fie ca noi să rezistam tentației de a tezauriza.
Să cerem ajutor fără ezitare sau rușine.
Fie ca să ne alinam din compania animalelor, a florilor și a copacilor.
Să ne împrietenim cu sunetele tăcerii.
Să salutăm intimitățile singurătății.
Să ne scufundăm în adâncul ființei noastre și să aducem binecuvântări pe care nu știam că le avem.
Să fim un sanctuar unul pentru altul.
Să refuzăm să locuim în orbirea tăgăduirii, indiferenței sau disprețului.
Să ne îmblânzim temperamentul și să nu purtăm ranchiună.
Fie ca să empatizăm chiar și cu cei pe care îi displace.
Să ne dăruim unul altuia cu o atenție radicală.
Să ne ascultăm unul pe altul de parcă viețile depind de asta.
Să vorbim ca și cum vocea noastră va fi ultimul sunet auzit vreodată.
Să descoperim cum să atingem fără să atingem, cum să ținem fără să ținem.
Să nu fim stânjeniți de lacrimi și de tremur.
Fie ca noi să învățăm de la copiii noștri bucuria timpului nestructurat și mângâierea rutinelor.
Să ne asigurăm copiii despre monștrii de sub paturile lor.
Fie ca noi să creăm noi ritualuri de împreună.
Să râdem din burtă.
Să cultivăm mirarea.
Să ne ajutăm societatea să facă mai bine decât a făcut-o.
Să examinăm problemele din toate unghiurile și să vorbim drept ca linii.
Să ne bazăm deciziile pe înțelepciunea colectivă, mai degrabă decât pe frica contagioasă.
Să ne investim încrederea în cei care sunt experți, nu în cei care se prefac.
Să prețuim sănătatea mai mult decât bogăția.
Să ne dedicăm munca zilnică atât celor pe care îi iubim, cât și binelui comun.
Fie ca noi să-i susținem pe acei lucrători a căror muncă invizibilă ne susține pe toți.
Fie ca noi să-i protejăm pe cei care se pun în pericol pentru a ne proteja.
Să transformăm imposibilul în fezabil.
Să ne întrebăm despre bunăstarea străinilor.
Fie ca noi să luăm apărarea pentru cei care sunt țapi ispășitori și vizați de ură.
Fie ca noi să cântăm verandă în pridvor până când toată lumea ne este aproape.
Să renunțăm la așteptările despre cât de greu sau lung va fi acest drum.
Fie ca să ne pasim pe măsură ce mergem.
Fie ca fiecare să suportăm mai multă sarcină, astfel încât nimeni să nu se poticnească sub ea.
Să ne pregătim pentru necunoscut.
Fie ca noi să urmăm lumina celor mai strălucitoare rugăciuni ale noastre.
Fie ca noi să trăim împreună în versiuni mai bune ale noastre.
Fie ca să plantăm semințele unei lumi noi în ceea ce a rămas din cea veche.
Să ne amintim în orele întunecate că nu suntem singuri.
Să nu lăsăm pe nimeni să moară părăsit, suferind sau neatins de bunătate.
Fie ca să întristăm pe cei pierduți, deși nu ne putem aduna.
Să facem bine după memoria lor.
Să nu pierdem niciun minut din timpul prețios pe care ar fi trebuit să-l aibă.
Să ne iubim unii pe alții așa cum am fi iubiți.
Fie ca copiii noștri să ne supraviețuiască tuturor.

26 martie 2020
© 2020 Phyllis Cole-Dai
Unele drepturi rezervate.