„Recolta onorabilă”: lecții dintr-o tradiție indigenă De a mulțumi

Ce se întâmplă dacă în acest sezon de sărbători ne umplem coșurile de cumpărături doar cu ceea ce este necesar și dăm ceva înapoi în schimb?

În acest sezon de recoltare, coșurile noastre sunt pline, rotunjite cu mere parfumate și pline cu dovlecei de iarnă. La fel sunt și cărucioarele de cumpărături din oțel care zdrăngănesc prin parcare, pungi de plastic biciuind în vânt. Cum numim o asemenea abundență? Acestea sunt mărfuri? Resurse naturale? Servicii ecosistemice? În viziunea indigenă asupra lumii, le numim cadouri.

Suntem copleșiți în fiecare zi cu darurile Pământului: aer de respirat, apă dulce, compania gâștelor și a arțarilor — și hrana. Deoarece ne lipsește darul fotosintezei, noi, animalele, suntem destinați de biologie să fim complet dependenți de viețile altora, de persoanele în mod inerent generoase, mai mult decât umane, cu care împărțim planeta.

Dacă înțelegem Pământul ca doar o colecție de obiecte, atunci merele și pământul care le oferă nu se încadrează în cercul nostru de considerație morală. Ne spunem că le putem folosi oricum ne place, pentru că viața lor nu contează. Dar într-o viziune asupra lumii care îi înțelege ca persoane, viața lor contează foarte mult. Recunoașterea personalității nu înseamnă că nu consumăm, ci că suntem responsabili pentru viețile pe care le luăm. Când vorbim despre lumea vie ca rudă, suntem și noi chemați să acționăm în moduri noi, astfel încât atunci când luăm acele vieți, trebuie să o facem în așa fel încât să aducem onoare vieții care este luată și onoare celor care o primesc.

Canonul principiilor indigene care guvernează schimbul de viață cu viață este cunoscut sub numele de Recolta Onorabilă. Sunt un fel de „reguli” care guvernează luarea noastră, astfel încât lumea să fie la fel de bogată pentru a șaptea generație precum este pentru noi.

Recolta Onorabilă, o practică atât veche, cât și urgentă, se aplică oricărui schimb între oameni și Pământ. Protocolul său nu este scris, dar dacă ar fi, ar arăta cam așa:

Cereți permisiunea celor a căror viață le căutați. Respectați răspunsul.

Nu lua niciodată primul. Nu lua niciodată ultimul.

Recoltați într-un mod care să minimizeze daunele.

Luați doar ceea ce aveți nevoie și lăsați pe alții.

Folosește tot ce iei.

Luați doar ceea ce vi se dă.

Împărtășiți-o, așa cum Pământul v-a împărtășit.

Fii recunoscător.

Reciprocă cadoul.

Susține-i pe cei care te susțin și Pământul va dura pentru totdeauna.

Deși trăim într-o lume făcută din daruri, ne trezim împuterniciți de instituții și de o economie care se întreabă fără încetare: „Ce mai putem lua de la Pământ?” Pentru ca echilibrul să apară, nu putem continua să luăm fără să reumplem. Nu trebuie să întrebăm: „Ce putem oferi?”

Recolta Onorabilă este un legământ de reciprocitate între oameni și pământ. Această listă simplă poate părea o rețetă ciudată despre cum să culegem fructele de pădure, dar este rădăcina unui protocol etic sofisticat care ne-ar putea ghida într-o perioadă în care exploatarea nestăpânită amenință viața care ne înconjoară. Economiile și instituțiile occidentale ne înglobează pe toți într-o recoltă profund dezonorantă. În mod colectiv, prin consimțământ sau prin inacțiune, am ales politicile după care trăim. Putem alege din nou.

Dar dacă Onorabila Recoltă ar fi legea pământului? Și oamenii – nu doar plantele și animalele – și-au îndeplinit scopul de a sprijini viața altora? Cum ar arăta lumea dacă un dezvoltator gata să transforme o pajiște într-un centru comercial ar trebui mai întâi să ceară permisiunea cârceilor de luncă și vergelui de aur? Și să respecte răspunsul lor? Ce se întâmplă dacă ne umplem coșurile de cumpărături doar cu ceea ce este necesar și dăm ceva înapoi în schimb?

Cum putem răscumpăra darurile Pământului? În recunoștință, în ceremonie, prin acte de reverență practică și administrare a pământului, în apărarea aprigă a locurilor pe care le iubim, în artă, în știință, în cântec, în grădini, în copii, în buletine de vot, în povești de reînnoire, în rezistență creativă, în modul în care ne cheltuim banii și viețile noastre prețioase, refuzând să fim complici cu forțele distrugerii ecologice. Oricare ar fi darul nostru, suntem chemați să-l dăruim și să dansăm pentru reînnoirea lumii.