Bucuriile De a Da Mare

Jeff Kaufman și Julia Wise sunt un cuplu tânăr care trăiește în Boston. Jeff este inginer software la Google, iar Julia este asistent social. În ultimii câțiva ani, ei au dat aproape 60% din venitul lor după impozitare unor organizații de caritate care lucrează pentru a reduce sărăcia și a salva vieți în țările în curs de dezvoltare. În ciuda unui venit combinat în cele șase cifre, ei cheltuiesc puțin mai mult de 15.000 USD/an pentru ei înșiși. Din 2008, au dat peste 250.000 de dolari.

Sunt mulți bani și sună ca un mare sacrificiu. Dar ei insistă că nu este. Pe blogul ei, Julia scrie: „Lucrurile pe care le iubim cel mai mult – petrecerea timpului cu familia și prietenii, să facem muzică, să dansăm, să gătim, să citim – sunt toate lucrurile pe care le putem face cu un buget mic. Dacă am oferi mai puțin, am cheltui mai mult pentru noi înșine, dar probabil că nu am fi considerabil mai fericiți”. Ea spune că dăruirea este unul dintre cele mai importante lucruri din viața ei și o face pentru că crede că „oamenii – toți oamenii, chiar și cei îndepărtați – nu ar trebui să sufere și să moară inutil”.

Împărtășesc această credință. Dăruirea mea este o scădere în comparație cu cea a lui Jeff și Julia, dar totuși am reușit să donez aproximativ 11 la sută din venitul meu anul trecut, majoritatea organizațiilor caritabile care lucrează pentru a salva sau îmbunătăți vieți în țările în curs de dezvoltare. Și plănuiesc să dau mai mult.

Ceea ce am descoperit este că a da mare este diferit. Când faci o donație semnificativă, există sentimentul de a contribui la o misiune, de a avea un impact tangibil, de a simți că contezi. Nu trebuie să dai prea mult pentru a face diferența: costă doar aproximativ 30 de cenți SUA pentru a deparazita un copil în India sau Kenya, de exemplu, iar costul pentru achiziționarea și distribuirea unei plase de pat antimalarie în Malawi sau Republica Democratică Congo variază de la aproximativ 5 USD la 7,50 USD. Dar dacă vă puteți permite să măriți aceste cifre dând mai mult, puteți contribui la îmbunătățirea vieții a sute sau chiar mii de oameni. Utilizați Calculatorul de impact caritabil al vieții pe care o puteți salva pentru a vedea câți oameni ați putea ajuta cu o anumită donație.

Când m-am hotărât pentru prima dată să dau mai mult, filosofia mea a fost „dai până doare”. Dar acum o privesc diferit. În ultimul deceniu, am făcut un efort să-mi examinez posesiunile, obiceiurile și stilul meu de viață cu scopul de a elimina ceea ce nu am nevoie sau ceea ce nu îmi aduce fericire. Rezultatul este că majoritatea lucrurilor pe care le dețin sau le fac în viața mea sunt acolo pentru că am ales în mod deliberat să le păstrez (sau să le fac în continuare). Asta mă bucură, ceea ce la rândul său reduce nevoia de a cumpăra tot mai multe lucruri, pentru că sunt mulțumit de ceea ce am. Pot da mai mult, pentru că îmi doresc mai puțin.

Când aplici acest proces în toate aspectele vieții tale, te mută către ceea ce a descris Julia Wise mai sus: descoperi că nu trebuie să cheltuiești mulți bani pentru a găsi fericirea și plăcerea. Chiar și cu un venit modest, s-ar putea să descoperi că ți-au mai rămas bani pentru a darui fără să simți că ai făcut un sacrificiu. Filosoful Toby Ord a făcut așa ceva când și-a dat seama de câți bani va avea nevoie în fiecare an pentru a finanța un stil de viață simplu, dar confortabil, apoi s-a angajat public să dea tot ce a câștigat peste această sumă unor organizații caritabile eficiente în fiecare an pentru tot restul vieții sale profesionale.

Nu toată lumea își poate permite să dea mare: fie trebuie să câștigi un venit confortabil, fie să găsești modalități de a trăi cu mult sub posibilitățile tale. Aceste opțiuni nu sunt disponibile pentru noi toți. Dar, după cum scrie Julia Wise, „Nu trebuie să fii bogat pentru a fi generos. S-ar putea să fie mai ușor pentru oamenii cu o grămadă de bani, dar cei dintre noi care trebuie să se gândească la chirie și la cumpărături pot face încă multe. Bunica a donat 10% din venitul ei atâta timp cât și-a controlat propriii bani, chiar și atunci când trăia din cecurile de asigurări sociale”.

Pentru mine, totul se rezumă la asta: există o mulțime de alte lucruri pe care le-aș putea face cu banii pe care îi dau organizațiilor caritabile eficiente în fiecare an. Dar mă pot gândi la ceva mai bun de făcut cu el? Nu. Mi se pare cea mai bună utilizare posibilă a banilor mei. Sunt mult mai fericit să dau mare decât să trăiesc mare.