Dalai Lama Despre Motivul Pentru Care râd

M-am confruntat cu multe dificultăți de-a lungul vieții, iar țara mea trece printr-o perioadă critică. Dar râd des, iar râsul meu este contagios. Când oamenii mă întreabă cum îmi găsesc puterea să râd acum, răspund că sunt un râs profesionist. [...]

Viața de exil este o viață nefericită, dar mereu am încercat să cultiv o stare de spirit fericită, apreciind oportunitățile pe care mi le-a oferit această existență fără cămin așezat, departe de orice protocol. În acest fel am putut să-mi păstrez pacea interioară.

Dacă ne mulțumim doar să credem că compasiunea, raționalitatea și răbdarea sunt bune, nu este de fapt suficient pentru a dezvolta aceste calități. Dificultățile oferă ocazia de a le pune în practică. Cine poate face să apară astfel de ocazii? Cu siguranță nu prietenii noștri, ci mai degrabă dușmanii noștri, pentru că ei sunt cei care pun cele mai multe probleme. Pentru a dori cu adevărat să progresăm pe cale, trebuie să ne considerăm dușmanii ca fiind cei mai buni profesori ai noștri.

Pentru oricine apreciază iubirea și compasiunea, practica toleranței este esențială și necesită un dușman. Atunci trebuie să fim recunoscători dușmanilor noștri, pentru că ei ne ajută cel mai bine să generăm o minte senină! Furia și ura sunt adevărații dușmani pe care trebuie să-i confruntăm și să-i învingem, nu „dușmanii” care apar din când în când în viața noastră.

Desigur, este firesc și corect să ne dorim cu toții prieteni. Adesea spun în glumă că o persoană cu adevărat egoistă trebuie să fie altruistă! Trebuie să ai grijă de ceilalți, de bunăstarea lor, ajutându-i și slujindu-i, să ai și mai mulți prieteni și să faci mai multe zâmbete să înflorească. Rezultatul? Când tu însuți ai nevoie de ajutor, vei găsi tot ce ai nevoie! Pe de altă parte, dacă neglijezi fericirea altora, vei fi învins pe termen lung. Se naște prietenia din certuri, furie, gelozie și competiție nestăpânită? Eu nu cred acest lucru. Doar afectiunea produce prieteni autentici. […]

În ceea ce mă privește, îmi doresc mereu mai mulți prieteni. Iubesc zâmbetele și dorința mea este să văd mai multe zâmbete, zâmbete adevărate, căci există multe feluri – sarcastice, artificiale sau diplomatice. Unele zâmbete nu trezesc nicio satisfacție, iar unele chiar naște suspiciune sau teamă. Un zâmbet autentic, însă, trezește un sentiment autentic de prospețime și cred că zâmbetul aparține doar ființelor umane. Dacă vrem acele zâmbete, trebuie să creăm motivele care le fac să apară.

-- Dalai Lama, într-un fragment din cartea sa „Călătoria mea spirituală”.