Micro Momente De Dragoste

Este timpul să ne îmbunătățim viziunea despre iubire. În primul rând, dragostea este o emoție, o stare de moment care apare pentru a vă infuza mintea și corpul deopotrivă.

Dragostea, ca toate emoțiile, iese la suprafață ca un model meteorologic distinct și care se mișcă rapid, o forță subtilă și în continuă schimbare. În ceea ce privește toate emoțiile pozitive, sentimentul interior pe care ți-l aduce dragostea este în mod inerent și extraordinar de plăcut -- se simte extraordinar de bine, așa cum se simte o băutură lungă și rece de apă când ești uscat într-o zi fierbinte. Cu toate acestea, dincolo de a te simți bine, un micro-moment de dragoste, ca și alte emoții pozitive, îți răzgândește literalmente. Îți extinde conștientizarea împrejurimilor, chiar și sentimentul de sine. Granițele dintre tine și nu-tu -- ceea ce se află dincolo de pielea ta -- se relaxează și devin mai permeabile. În timp ce ești infuzat cu dragoste, vezi mai puține distincții între tine și ceilalți. Într-adevăr, capacitatea ta de a-i vedea pe ceilalți -- să-i vezi cu adevărat, din toată inima -- se deschide. Dragostea îți poate oferi chiar un sentiment palpabil de unitate și conexiune, o transcendență care te face să te simți parte din ceva mult mai mare decât tine. Dragostea, ca toate emoțiile, iese la suprafață ca un model meteorologic distinct și care se mișcă rapid, o forță subtilă și în continuă schimbare. Iar noua abordare a iubirii pe care vreau să o împărtășesc cu voi este aceasta: iubirea înflorește practic oricând două sau mai multe persoane -- chiar și străini -- se conectează prin intermediul unei emoții pozitive comune, fie ea ușoară sau puternică.

Şansele sunt că, dacă ai fost crescut într-o cultură occidentală, te gândeşti la emoţii ca la evenimente în mare parte private. Îi localizați în limitele unei persoane, limitate în mintea și pielea lor. Când vorbiți despre emoții, folosirea adjectivelor posesive singulare trădează acest punct de vedere. Te referi la „anxietatea mea”, „furia lui” sau „interesul ei”. Urmând această logică, dragostea ar părea să aparțină celui care o simte. Definirea dragostei ca rezonanță pozitivă provoacă această viziune. Dragostea se desfășoară și reverberează între și printre oameni -- în cadrul tranzacțiilor interpersonale -- și, prin urmare, aparține tuturor părților implicate și țesutului conjunctiv metaforic care îi leagă împreună, deși temporar. Prin urmare, mai mult decât orice altă emoție pozitivă, iubirea nu aparține unei singure persoane, ci perechilor sau grupurilor de oameni. Se află în conexiuni.

Poate cea mai provocatoare dintre toate, iubirea nu este nici durabilă, nici necondiționată. Schimbarea radicală pe care trebuie să o facem este următoarea: iubirea, așa cum o experimentează corpul tău, este un micro-moment de conexiune împărtășit cu altul. Și zeci de ani de cercetare arată acum că dragostea, văzută ca aceste micro-momente de conexiune pozitivă, întărește legătura dintre creier și inimă și te face mai sănătos. [...] Poate părea surprinzător că o experiență care durează doar un micro-moment poate avea orice efect de durată asupra sănătății și longevității tale. Cu toate acestea, există o buclă de feedback importantă aici, o spirală ascendentă între bunăstarea ta socială și cea fizică. Adică, micro-momentele tale de dragoste nu numai că te fac mai sănătos, dar a fi mai sănătos îți construiește și capacitatea de iubire. Încetul cu încetul, dragostea naște iubire prin îmbunătățirea sănătății tale. Și sănătatea naște sănătate prin îmbunătățirea capacității tale de iubire.

--Barbara Frederickson, în dragoste 2.0