Arta și Disciplina De a Vedea Cu Compasiune

ARTA ȘI DISCIPLINA DE A VEDE CU COMPASSIUNE
DE C. PAUL SCHROEDER

Acest articol de C. Paul Schroeder este un extras de capitol adaptat din Practice Makes SCOP: Șase practici spirituale care vă vor schimba viața și vă vor transforma comunitatea, publicat de Hexad Publishing, septembrie 2017.

În întreaga națiune, în întreaga lume, polarizarea punctelor de vedere este în creștere. Oameni din diferite părți ale culoarului politic privesc aceleași fapte și trag concluzii radical diferite. Taberele opuse adună aceleași informații în imagini diferite, apoi se atacă reciproc, strigând: „Vedeți? Vedeți? Iată dovada că avem dreptate și voi greșiți!” Ne depărtăm din ce în ce mai mult unul de altul, iar țesătura încordată a democrației noastre începe să se rupă.

Această dinamică, însă, nu se limitează la domeniul politicii. Apare chiar și în relațiile noastre cele mai intime. În interacțiunile mele cu cei mai apropiați mie, mă trezesc adesea să mă gândesc: „Te înșeli atât de clar în privința asta – de ce nu poți să vezi?” sau „Am tot dreptul să fiu supărat după ce ai făcut” sau „Dacă mi-ai urma sfatul în acest sens, ai fi mult mai bine.” Acest lucru se întâmplă de obicei pentru că inventez povești pentru a-mi susține presupunerile, adunând selectiv detaliile într-o imagine care mi se potrivește. Iar când aceste povești sunt contestate, mă bag pe călcâie și mă cert cu oamenii pe care îi iubesc.

Profeții și înțelepții de-a lungul generațiilor au căzut cu toții de acord asupra acestui punct: modul în care vezi determină ceea ce vezi și ceea ce nu vezi. Deci, dacă vrem să vindecăm diviziunile din țara noastră și din casele noastre, trebuie să învățăm un nou mod de a vedea.

Practica spirituală a vederii compasiunii ne permite să creăm spațiu pentru povești care sunt diferite de ale noastre și să atragem curiozitatea și mirarea față de oamenii care nu văd lumea așa cum o vedem noi. Este prima dintre cele șase practici descrise în noua mea carte, Practica face SCOP: șase practici spirituale care îți vor schimba viața și îți vor transforma comunitatea . Următorul fragment este o scurtă introducere în Vederea Compasiunii, cu câteva sugestii practice despre cum să începeți să o utilizați imediat.

CUM SĂ PRACTICAȚI VĂZUL COMPASIOS

Încheierea ciclului de judecată necesită Vederea Compasivă, prima și cea mai fundamentală dintre cele șase practici spirituale. Vederea plină de compasiune este un angajament moment de moment de a ne privi pe noi înșine și pe alții cu o acceptare completă și necondiționată - fără excepții. Iată pașii de bază:

1. Observați disconfortul dvs. Fiți atenți ori de câte ori ceva vă face să vă simțiți inconfortabil sau vă pare dureros, urât, plictisitor sau enervant. Nu încercați să reparați sau să schimbați nimic. Doar observați.

2. Suspendați-vă judecățile. Rezistați înclinației de a decide imediat dacă ceva este corect sau greșit sau dacă vă place sau nu vă place. Nu da vina și nu te rușina pe tine sau pe altcineva.

3. Fii curios în legătură cu experiențele tale. Începe să te întrebi despre tine și despre ceilalți. De exemplu, încercați să întrebați: „Mă întreb de ce mă deranjează atât de mult?” sau „Mă întreb cum este asta pentru tine?”

4. Privește profund cu intenția de a înțelege. Abordați-vă experiențele cu o mentalitate flexibilă și încercați să rămâneți deschis la informații noi și explicații alternative.

CELE DOUĂ MIȘCĂRI DE VĂZURI COMPASSIONATE

Prima mișcare: recunoașterea diferenței

Vederea plină de compasiune are două mișcări, ambele fiind codificate în prescripția spirituală universală pe care o cunoaștem ca Regula de Aur: tratați-i pe ceilalți așa cum ați vrea să fiți tratați în locul lor. Prima mișcare a Vederii Compasiunii este recunoașterea diferenței dintre noi și ceilalți oameni. Aceasta înseamnă să-i vezi pe ceilalți ca fiind cu adevărat alți – sunt indivizi distincti cu propriile experiențe, preferințe și ambiții unice.

Concentrarea asupra diferențelor noastre ar putea părea contraintuitiv la început, pentru că de obicei ne gândim la compasiune ca fiind cumva estomparea distincției dintre noi și ceilalți. Dar dacă nu recunosc și nu respect diferența dintre mine și tine, îmi voi impune convingerile, valorile și obiectivele mele și mă voi implica în rezultatul alegerilor tale. Mă voi comporta ca și cum povestea mea ar fi și povestea ta. Ori de câte ori mă trezesc încercând să controlez comportamentul altor persoane sau să le gestionez deciziile, o iau ca pe un semn că am probleme să mă despart de ei. Când observ că se întâmplă acest lucru, mi se pare util să-mi repet această maximă simplă: „Ce este despre tine este despre tine, iar ce este despre alți oameni este despre ei.” Am învățat că atâta timp cât țin asta în minte, viața tinde să fie mult mai simplă pentru mine și pentru oamenii din jurul meu.

Recunoașterea diferenței dintre noi și ceilalți este o abilitate deosebit de importantă atunci când vine vorba de educație parentală. Ca părinte, mă lupt în mod constant să nu îmi impun dorințele și obiectivele copiilor mei. Îmi este atât de ușor să mă identific prea mult cu ei și să fac succesul sau eșecul lor despre mine. O mare parte din conflictul dintre copii și părinții lor se întâmplă deoarece părinții nu recunosc diferența dintre ei și copiii lor. Este important să ne amintim întotdeauna că copiii noștri au propriile lor aspirații și traiectorie de viață – și ar putea fi foarte diferiți de ale noastre.

A doua mișcare: saltul imaginativ

Pe măsură ce recunoaștem și acceptăm diferența dintre noi și ceilalți, acest lucru dă naștere în mod natural la curiozitatea față de experiențele lor. Acest lucru ne conduce la a doua mișcare a Vederii Compasionale: facem un salt imaginativ peste granița care ne separă. Acest salt imaginativ este un act îndrăzneț de curiozitate și creativitate. În loc să-mi impun valorile și credințele altcuiva, încep să mă întreb despre motivațiile, dorințele și emoțiile acelei persoane. M-am pus în locul celeilalte persoane, punând întrebarea: „Dacă aș fi această persoană în această situație, ce aș crede, cum m-aș simți și cum aș vrea să fiu tratată?”

Pe măsură ce fac un salt imaginativ în situația altcuiva, observ că tendința mea de a emite judecăți se întrerupe aproape automat. Curiozitatea și mirarea sunt abordări fundamentale ale lumii fără judecăți. Observ că pur și simplu nu pot să țin o judecată în minte și să fiu cu adevărat curios în legătură cu o altă persoană în același timp. Judecățile apar ca bulele de săpun în prezența curiozității. De îndată ce încep să mă întreb despre experiența altcuiva, nu mai adun selectiv informații pentru a-mi susține ideile preconcepute. În loc să cred că am înțeles cealaltă persoană, văd acea persoană ca pe un mister. Angajarea unei mentalități de descoperire ne ajută să evităm judecățile și să rămânem flexibili, deschiși și interesați.

COMPASIUNE ȘI SCOP

Practica Vederii Compasionale ne amintește mai presus de toate că povestea noastră nu este povestea. Există o realitate mai mare, o imagine mai mare din care vedem doar o foarte mică parte. În acest fel, Vederea Compasivă ne conectează la Scop, experiența apartenenței la ceva infinit mai mare decât noi înșine. Când practicăm Vederea Compasivă, recunoaștem că viețile noastre sunt împletite cu o poveste mult mai mare decât a noastră. Descoperirea acestui fir de conexiune dintre noi este ca și cum ați conecta un curent puternic de vitalitate și bucurie abundentă.

Judecățile, pe de altă parte, ne deconectează de Scop, sugerând în mod fals că ceea ce vedem este tot ce există. Acest lucru ne face mai ușor să-i învinovățim pe alții pentru ceea ce percepem ca fiind deficiențele sau alegerile lor proaste. Judecățile ne distrug timpul, energia și atenția. Ele ne fac să risipim aceste mărfuri neprețuite construind narațiuni false. Dacă am putea vedea întreaga imagine – sau întreaga persoană – atunci comportamentul altor oameni ar avea probabil mult mai mult sens pentru noi decât are acum. Cu cât știu mai multe despre povestea altcuiva, cu atât îmi este mai ușor să accept acea persoană așa cum este, chiar dacă acțiunile lui le găsesc dificile sau supărătoare. Deci, dacă îmi este greu să exersez compasiunea față de altcineva, iau asta ca pe un semn că pur și simplu nu știu toată povestea. Nu văd imaginea de ansamblu.

Pentru mai multe informații despre carte și cele șase practici, vizitați www.sixpractices.com .